NECESITĂȚILE UNEI FEMEI ÎN TIMPUL NAȘTERII. MICHEL ODENT

Michel Odent este unul dintre cei mai renumiți ginecologi obstetricieni din lume și un mare militant pentru nașterile naturale. El și-a dedicat întreaga carieră acestui subiect și studiilor despre cum nașterea și mai cu seamă intervențiile medicalizate în timpul nașterii ne afectează sănătatea în copilărie și mai apoi în viața adultă. A creat o întreagă bază de date la acest subiect pe care o poate accesa și studia oricine. În numeroasele sale cărți el menționează despre care sunt necesitățile femeii în timpul nașterii, astfel încât ea să fie concentrată pe ceea ce i se întâmplă și astfel să își nască copilul așa cum a prevăzut natura și instinctele noastre.

Mai întâi de toate este necesar să pomenim despre reflexul de expulzie a fătului. Acesta presupune că bebelușul se naște în urma a câtorva serii de contracții puternice fără mișcări voluntare din partea mamei. Adică bebelușul se naște datorită contracțiilor, nu a împinsului din partea mamei. În fond mama nu împinge copilul când reflexul de expulzie a fătului se manifestă.

Michel Odent spune că reflexul de expulzie al fătului nu poate avea loc în prezența unui acompaniator: ghid, persoană de suport, tatăl copilului, persoană de ajutor sau oricine care își asumă rolul de ghid și mentor în procesul nașterii. Reflexul de expulzie al fătului poate fi inhibat și de examinările vaginale, contactul vizual sau oricare schimbări de mediu, ca de exemplul transferul în alt salon de spital. Reflexul de expulzie a fătului este inhibat atunci când femeia este stimulată intelectual de orice fel de activități raționale, de exemplu discuții sau întrebări, cum ar fi afirmația de genul „Acum ești complet dilatată” sau „E timpul să împingi”. Nașterea este un proces hormonal și bazat pe instincte, iar tot ceea ce stimulează procesele raționale intervine într-o maniere negativă în proces. Orice discuții și întrebări, spune Odent, activează partea rațională a creierului, iar partea primitivă a creierului uman care răspunde de instincte este inhibată din acest motiv.

Reflexul de expulzie al fătului poate fi perturbat și de prezența unui însoțitor (soț, mamă) care este vizibil panicat(ă) sau speriat(ă), acest lucru o face pe femeia care se află în travaliu să își defocuseze atenția de pe nașterea propriu zisă, cu atât mai mult dacă acest însoțitor îi pune mamei întrebări sau vorbește cu altcineva (cadre medicale) despre naștere, cordon, împins și așa mai departe. „Stările emoționale sunt extrem de contagioase”.

Michel Odent face o paralelă pe cât se poate de relevantă dintre naștere și sex. „Imaginați-vă un cuplu în stare pre-orgasmică, iar în acel moment femeia întreabă bărbatul: „Ce vrei să mâncăm la cină?”. Sună ridicol nu? Oricine își poate da seama că prin această întrebare totul a fost ruinat și nu mai poate fi recuperat. Exact așa se întâmplă și cu nașterea pentru că este la fel un proces instinctiv și hormonal.

Deci iată care sunt necesitățile unei femei în timpul travaliului și a nașterii, dar și imediat după:

Securitatea – este o necesitate de bază a femeii în travaliu. Percepția unui pericol este o situația în care femeia își va sustrage atenția de la naștere la pericolul propriu-zis, iar prezența unui pericol poate aduce chiar la oprirea travaliului în totalitate. Pericol nu înseamnă un urs în sala de naștere, pericol înseamnă orice oameni, acțiuni, comentarii care o fac pe mamă să se simtă în nesiguranță. „Nu există o rețetă universală a senzației de securitate în naștere”, spune Odent. „Unele femei se vor simți în securitate acasă cu o moașă experimentată alături, pe când altele în condițiile medicinei moderne alături de sunetele aparatelor medicale”. O femeie se simte mai în siguranță în prezența unei femei în timpul nașterii, decât în prezența unui bărbat. „Femeia în timpul nașterii nu are nevoie de suport emoțional, ea are nevoie să se simtă în siguranță” conclude Michel Odent.

Tăcerea/liniștea – este o necesitate primară în timpul nașterii, astfel încât să se evite orice stimulări ale neocortexului (parte rațională a creierului). Femeia nu trebuie întrebată nimic, deranjată cu constatări raționale legate de minute, centimetri și așa mai departe.

Intimitatea – o femeie în travaliu are nevoia de-a nu se simți observată, analizată și judecată. Pentru că în acest fel nu va face altceva decât să se autoanalizeze, iar în acest proces este implicată tocmai acea parte rațională a creierului despre care vorbeam mai devreme – neocortexul.

Întunericul și căldură – în general atunci când seara stingem lumina înainte de culcare este o cale de a facilitate producția de melatonină. Una dintre proprietățile melatoninei, pe lângă faptul că ne reglează ritmurile somnului și ne ajută să adormim, este reducerea activității neocortexului. Pe lângă întuneric, femeia care naște are nevoie la propriu să fie într-un mediu cald. Frigul sau răcoarea va interveni negativ în procesul de naștere. Căldura și semi-întunericul vor reduce nivelul de adrenalină (care afectează producția de oxitocină – hormon ce pornește nașterea) și vor modera stimularea neocortexului.

Imaginați-vă o femeie în travaliu, într-un mediu cald și întunecos, în liniște și nimeni în jurul ei în afară de moașa care împletește ceva în colț. E aparent atât de simplu. Fiecare component al acestui scenariu poate fi interpretat, argumentat și susținut de dovezi în psihologia modernă” scrie Michel Odent.

Lipsa de distracție/deranj a femeii atunci când își descoperă bebelușul imediat după ce acesta s-a născut. Mama are nevoie să simtă pielea bebelușului, să-l privească în ochi și să îi simtă mirosul, iar bebelușul are nevoie și el de exact aceleași lucruri. Acest moment unic și special de primă întâlnire dintre mamă și copil sunt extrem de prețioase. Niciodată în viața unei femei corpul ei nu va produce la fel de multă oxitocină decât în aceste momente dacă ea nu este deranjată. Această explozie de oxitocină în perioada imediată de după nașterea copilului și până la nașterea placentei creează un atașament de nedistrus între mamă și copil. Este acel moment când oxitocina (hormonul dragostei) împreună cu endorfinele eliminate în această perioadă îi face pe cei doi să se îndrăgostească unul de altul. Efectul acestor hormoni la un nivel atât de înalt este la propriu zis de puterea unui drog care îi face pe cei doi să devină dependenți unul de altul și să pună bazele atașamentului din relația lor. În același timp această explozie de oxitocină ajută la nașterea placentei.

Dacă femeii îi sunt asigurate toate aceste condiții necesare în timpul travaliului și al nașterii, corpul ei va produce endorfine prin care va regla durerea – este un analgezic natural produs de corpul nostru. Varianta sintetică a endorfinelor este morfina – analgezic opioid. Tot endorfinele stimulează producția prolactinei – hormonul cheie în lactație.

Sursa: „Childbirth and the evolution of homo sapiens” Michel Odent

Casa Mamei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s