„Bebelușul mă folosește în loc de suzetă” e o frază pe care o auzi de multe ori de la mame. Ea presupune că bebelușul stă la sân nu din motiv că îi este foame, ci pentru confort. În primul rând este important de specificat că bebelușii au nevoie să fie alăptați nu numai atunci când sunt flămânzi ci și din numeroase alte motive:

• lui bebe îi este foame
• lui bebe îi este sete
• bebe vrea să adoarmă
• îi este dor de mama
• are colici sau dureri de burtă
• este speriat, se simte trist
• nu se simte bine, este bolnav sau se recuperează după boală
• este în erupție dentară/ puseu de creștere și are nevoie de mai mult lapte și confort
• vrea să fie ținut în brațe
• s-a supra-obosit/ supra-agitat.

Toate cele enumerate mai sus sunt necesități legitime ale unui nou-născut sau bebeluș care trebuie satisfăcute, iar cu cât bebelușul este mai mic cu atât mai des răspunsul la toate cele de mai sus este alăptarea. Pe măsura ce bebe crește, mama și el/ea învață cum să înlocuiască treptat răspunsul la toate aceste necesități prin altceva decât sân: mâncare, apă, legănat/poveste, îmbrățișări, remedii naturiste, pupăceală și altele. Însă mai ales atunci când e vorba de un nou-născut sau de un bebeluș în primele luni de viață, acesta va cere sânul drept alinare pentru mai toate nevoile sale.

Al doilea lucru important de specificat este că sânul nu poate înlocui suzeta, se poate întâmpla doar invers. Suzeta a fost inventată pentru a înlocui parțial sau în totalitate sânul mamei, nu sânul a fost inventat pentru a înlocui suzeta. Alăptarea este o continuitate firească și naturală a nașterii, iar în această formulă fiziologia umană și natura n-au prevăzut nici un fel de suzete. Acestea au fost inventate de oameni tocmai pentru a înlocui sânul.

Deci, tu nu ești folosită pe post de suzetă, nu ești un obiect și nu ești folosită. E atât de important să reformulăm această expresie. Bebelușii cer sânul des, iar uneori asta devine epuizant, însă în aceste perioade tu nu ești folosită ca suzetă, ci bebe ARE NEVOIE DE TINE MAI MULT decât de obicei, fie pentru că trece printr-un puseu de creștere, fie pentru că are un disconfort fizic sau emoțional, ori pur și simplu pentru că îi este dor de tine.

Bebe a fost una cu tine pentru mai bine de 9 luni, pentru toată viața lui de fapt, iar după ce s-a născut este încă prea mic pentru a face față singur emoțiilor și tuturor stimulilor din lumea pe care îl înconjoară. El/ea nu se percepe separat de tine, ci un tot întreg, tu ești lumea lui și prin tine învață să facă față provocărilor, iar asta se întâmplă lent. Bebelușii se „desprind” de mama treptat, cu pași mici și doar atunci când se simt în siguranță.

Fără îndoială, alăptatul are perioade în care devine obositor sau chiar epuizant. Totuși încearcă să schimbi „Bebe mă folosește ca pe suzetă” pe „Bebe cere foarte des sânul” și desigur ai tot dreptul să spui că este obositor și că uneori nu mai poți, pentru că așa este. Ține mine însă BEBE ARE O NEVOIE MAI ACCENTUATĂ DE A TE SIMȚI APROAPE pentru a-și redobândi confortul fizic și emoțional și aceste perioade trec. Tu ești mamă, nu ești suzetă.

Casa Mamei